Multi vor spune k e o tampenie, multi se vor gandi la minciunile frumoase servite constant de niste politicieni nenorociti, altora poate le vor veni in minte dezamagiri trecute…Dar eu ma refer la alte minciuni frumoase…acelea spuse de prieteni cand vad k esti la pamant si incearca sa te redice…Iti spun lucruri pe care nici ei,de multe ori, nu le cred,dar care se prefac apoi in realitate…Si cam de aici incepe si povestioara mea….acum mai bine de un an a aparut in viata mea o persoana pe care ulterior am considerat-o speciala…pana la urma s-a dovedit a fi o mare dezamagire…la putin timp dupa aceea am inceput sa pun cap la cap diverse intamplari, cuvinte, discutii si mi-am dat seama ca ma mintise,si, la sfarsit se si folosise de mine intr-un mod josnic…se terminase totul si nu mai era nici o cale de intoarcere…initial am vrut s-o luam de la inceput…nu se mai putea…prietenii imi spuneau ca ea a pierdut, nu eu…initial nu i-am crezut…simteam nevoia unei inlocuitoare…si am inceput sa caut…apoi, aceeasi prieteni mi-au spus sa nu mai caut, k va aparea, la momentul potrivit, si cineva pentru mine…iar nu i-am crezut…. eram convins ca pierdusem ceva si credem ca pot gasi atunci pe cineva pr. mine…si a inceput cautarea…mi-am reluat un vechi obicei:mersul in fire…apoi s-a ivit o prima tinta si am atacat-o…o alta dezamagire..inca ma mai intreb unde-mi era capul atunci…apoi am fost la un fotbal si am revenit la un forum pe care il parasisem cu multe luni inainte…am mai cunoscut pe cineva…m-am mintit ca e potrivita pentru mine…iarasi m-am inselat amarnic…apoi am cunoscut oameni noi, care mi-au fost, si inca imi mai sunt foarte dragi… apoi….apoi s-a dovedit ca prietenii mei imi spusesera adevarul: ea pierduse, nu eu , si ,chiar daca nu cautam, am gasit pe cineva care sa-mi incalzeasca sufletul…Atunci am cunoscut-o pe ea…tin minte ca era o zi ploioasa,dar placuta…eram inconjurat de oameni veseli si ea avea ochi frumosi…voiam s-o cunosc…apoi am avut norocul sa-mi ofere posibilitatea s-o fac…si am ramas uimit…si uimit am ramas…si inca ma mai uimeste… este un copil atat de dulce si intelegator, de sincer si corect, de frumos si nebunatic, cu un caracter puternic si neegoist, destept si…. si as mai putea spune multe…ea e un suflet cald care ma indeamna sa visez, care ma vrea asa cum sunt …nu stiu prin ce noroc am intalnit-o, dar continua sa ma uimeasca zi de zi…langa ea sunt copilul care imi place sa fiu…ea ma face fericit….ea imi da siguranta…ea este un gand frumos ce infrunta necunoscutul, un vis ce pluteste lin transformandu-se in realitate, doi ochi verzui ce stiu sa aline…
.In mod normal nu sunt o persoana superstitioasa, dar imi place sa cred in anumite semne…si unul dintre ele este ploaia…de foarte multe ori cand mi s-au intamplat lucruri bune a plouat…iar in ceea ce o priveste, in ziua in care am cunoscut-o a plouat, in noaptea in care am sarutat-o prima oara, a plouat, si mereu cand sunt cu ea, sunt absolut convins ca undeva, pe pamantul asta mare,ploua . Sper sa reusesc s-o pastrez langa mine, sa ma pot bucura in continuare de ochisorii ei verzi si de saruturile ei calde…
…..da….este un copil unic si plin de calitati…pentru ca poate